Cunoscută de peste 6.000 de ani pentru virtuţile sale terapeutice cu totul speciale, planta Aloe vera a fost numită „planta nemuririi“ sau „elixirul vieţii lungi“ de către vechii egipteni, „remediul armoniei“ de către chinezi, „vindecătorul tăcut“ de către amerindieni sau „elixirul tinereții“ de către slavi. De asemenea, această plantă mai este numită și „planta fierbinte“, pentru că ea rezistă unei clime toride, suportând lipsa apei chiar şi luni de zile.
FASCINANTUL ISTORIC AL PLANTEI ALOE vera
Arheologii au descoperit unele însemnări despre aloe pe tăblițele de lut sumeriene, precum și unele reprezentări ale plantei de aloe în templele egiptene. Astfel, în vechiul Egipt se credea că planta de aloe este un dar al zeilor. Faimoasa regină Cleopatra folosea suc proaspăt de aloe în tratamentele cosmetice. În cultura egipteană, această plantă este considerată chiar și astăzi o emblemă a fericirii și protecției. Se consideră că o aloe care creşte în casă protejează familia, absorbind şi alchimizând energiile nefaste.
În India planta Aloe vera este numită kumari (în limba sanscrită, aceasta înseamnă „zeiță“). Este utilizată de mii de ani de către femeile indiene, pentru a-și menține frumusețea și pentru a preveni îmbătrânirea. Romanii dezinfectau rănile cu aloe şi foloseau gelul frunzelor ca tonic general. La greci, această plantă era utilizată în special în tratarea tulburărilor digestive. Medicul grec Dioscoride şi învățatul roman Pliniu cel Bătrân preţuiau foarte mult proprietățile terapeutice ale acestei plante, care în acele vremuri era foarte scumpă. Se spune că Alexandru cel Mare, la sfatul lui Aristotel, a dorit să cucerească insula Socotra doar pentru că acolo era cultivată Aloe vera. Această plantă este menționată și în Biblie. Dintre cele 220 de specii de aloe prezente actualmente în lume, unele au trunchiuri de dimensiuni considerabile. Tocmai aceste specii se utilizează, în special în medicina și cultura tibetană, la realizarea remediilor terapeutice pentru practica eficientă a meditației, datorită efectului calmant și armonizator la nivel mental. Și medicina indiană Ayurveda utilizează crusta de Aloe vera la crearea unor remedii importante. În lucrarea sa Cartea Minunilor, venețianul Marco Polo descrie în mod clar și concis istoria și legenda creată în jurul plantei, despre utilizarea sa și despre răspândirea ei din insula Socotra în întregul Orient, prin înfloritoarele căi comerciale ale vechiului Imperiu chinez.
Cea mai cunoscută dintre varietăți este specia Aloe vera care, deși a fost denumită diferit de către diverși botaniști, totuși reprezintă o singură specie.
CELE MAI UTILIZATE SPECII DE ALOE
Iată cele mai importante varietăți de aloe:
1. Aloe socotrina îşi are originea în Yemenul de Sud, pe insula Socotra, și mult timp a fost una dintre cele mai răspândite specii de aloe.
2. Aloe ferox şi Aloe saponaria sunt două specii care se bucură de mare apreciere în Estul Îndepărtat. În concepţia chinezilor, taivanezilor şi japonezilor, consumarea aloei este o deosebită plăcere.
3. Specia africană de aloe a fost, până la descoperirea lui Aloe vera, cea mai căutată specie din lumea întreagă.
4. Aloe vera (vulgaris, barbadensis). Descoperită în insulele Barbados, această plantă sălbatică a fost marfa care a adus profit negustorilor britanici în secolul al XVII-lea. Era apreciată pentru efectul laxativ al frunzelor uscate. Există două specii de Aloe vera: verde şi albastră.
5. Aloe arborescensis creşte în regiunile deşertice (sudice) ale fostei URSS, fiind studiată de cercetătorii ruşi.
Planta ALOE vera CONȚINE PESTE 240 DE PRINCIPII BIOLOGICE ACTIVE
Planta Aloe vera conține peste 240 de substanțe biologic active. În compoziția biochimică a frunzei de aloe se găsesc 18 aminoacizi din cei 22 necesari organismului (7 din cei 8 aminoacizi esențiali: valină, leucină, izoleucină, fenilalanină, metionină, lizină și treonină), care asigură dezvoltarea și refacerea masei musculare. Conține vitamine (A, B1, B2, B6, B12, C și E), elemente și săruri minerale (calciu, crom, cupru, fier, fosfor, iod, magneziu, mangan, potasiu, seleniu, zinc), fitosteroli (cu acțiune antiinflamatorie), enzima bradikininaza (cu efect antiinflamator), un amestec complex de hormoni vegetali (ce stimulează creșterea celulară şi cicatrizarea), mucopolizaharide (responsabile de hidratarea celulară), precum şi un compus esențial, glucomananul (o fibră vegetală solubilă cu proprietăți antivirale, imunostimulatoare şi de refacere a măduvei osoase).
PROPRIETĂȚILE ȘI MODUL DE UTILIZARE A PLANTEI PROASPETE DE ALOE
Frunzele groase și cărnoase de aloe conțin un gel cu multiple proprietăți vindecătoare extraordinare. Acest gel se obține foarte ușor astfel: după ce spălăm bine frunza proaspătă de aloe, tăiem cu un cuțit marginile țepoase (cam 2-3 mm pe fiecare parte), iar apoi desprindem cu ajutorul cuțitului, deplasându-l lent de-a lungul frunzei, partea ei „pieloasă“ de deasupra. Este preferabil să folosim un cuțit ceramic. Vom observa că sub partea verde se află o pulpă alb-transparentă, gelatinoasă și foarte alunecoasă pe care o vom colecta cu atenție, într-un vas curat. Folosim apoi pulpa proaspătă fie intern, fie extern.
Extern, gelul obținut ca atare se aplică direct pe zona cutanată ce trebuie tratată. Cunoscută și utilizată pe scară largă în domeniul cosmetic pentru efectele sale antiseptice, antiinflamatoare și regenerante la nivelul pielii, aloe este deosebit de eficientă și pentru tratarea unor afecțiuni grave precum fistulele și fisurile anale, cancerul cutanat, herpesul genital, hemoroizii și arsurile (chiar destul de grave), cicatrizarea postoperatorie, diferite răni și leziuni. Are un efect benefic și în cazul oboselii și al inflamației oculare, fiind recomandată chiar și în glaucom.
Frunzele tăiate de la baza unei plante care are vârsta minimă de 3 ani pot fi folosite imediat sau se pot păstra câteva zile la frigider. Gelul se poate și el păstra la frigider, de preferat maxim o săptămână, dacă îi adăugăm vitamina C sau zeamă de lămâie, care au efect antioxidant. Iată o rețetă de cocktail cu gel de aloe, în care toate ingredientele se mixează împreună, timp de câteva secunde, într-un mixer: 200 g ananas tăiat bucăţi, un morcov, un măr verde, 2 linguri de gel de Aloe vera, 4 linguri de apă.
Însă cel mai indicat este să avem una sau mai multe plante de aloe care au vârsta de peste trei ani și să tăiam treptat frunzele de la bază, folosind imediat gelul proaspăt recoltat.
MULTITUDINEA DE ACȚIUNI TERAPEUTICE
Beneficiile cosmetice uimitoare ale plantei Aloe vera
Demachiant natural: Aloe vera este alternativa ideală la demachiantele din comerț, care conţin foarte multe chimicale. Se pune gelul pe o dischetă demachiantă şi astfel se îndepărtează machiajul de pe faţă. Dischetele cu aloe ţinute la frigider sunt excelente pentru ochii obosiţi şi umflaţi.
Înlocuieşte cu succes cremele hidratante, lăsând după aplicare pielea catifelată şi strălucitoare. Studiile au arătat că gelul de aloe îndepărtează celulele moarte şi asigură absorbţia substanţelor benefice în straturile profunde ale pielii. Prin conţinutul natural de vitamina E, menţine elasticitatea şi fermitatea pielii. Gelul se poate amesteca cu ulei din nucă de cocos, obţinând astfel o cremă bogată în nutrienţi care pătrunde uşor în piele şi o hidratează în profunzime.
Calmează arsurile solare: datorită proprietăţilor antiseptice, aloe vindecă acneea, eczemele și iritaţiile pielii. Gelul se aplică de 2-3 ori pe zi, până când pielea este integral vindecată. Planta acţionează ca un strat protector, permiţându-i pielii să se refacă. Pielea hidratată se va reface mai repede după arsurile solare decât pielea uscată.
În ultimii 30 de ani au fost efectuate multe studii medicale riguroase despre beneficiile plantei Aloe vera, care continuă să uimească datorită multitudinii de proprietăți vindecătoare și de acțiuni terapeutice pe care le are. Se cunoaște că această plantă are cinci calități esențiale:
1. Capacitatea de penetrare cutanată – principiile sale active penetrează în profunzime, până la al șaptelea strat (de la epidermă spre os). Prin comparație, apa, de exemplu, pătrunde doar două straturi ale pielii.
2. Acțiunea dezinfectantă, antiseptică, antiinflamatoare.
3. Stimularea regenerării celulare – accelerează de 6-8 ori creșterea celulelor noi.
4. Acțiunea calmantă, analgezică, de întărire a sistemului imunitar.
5. Acțiune detoxifiantă, protectoare împotriva radiațiilor, biostimulatoare, regenerantă a țesuturilor lezate, tonifiantă, hidratantă, cicatrizantă, antibacteriană.
Pentru uzul intern putem să preparăm pulpa sub formă de suc, adăugându-i zeamă de lămâie (și orice alt fruct dorim), miere de albine și apă de izvor, iar apoi să punem totul într-un blender, pentru a mărunți și mixa ingredientele. Sucul de lămâie este necesar pentru că favorizează asimilarea anumitor principii active din aloe. Vom obține astfel o băutură absolut delicioasă cu un efect tonic, calmant, regenerant, antiinflamator, antiseptic și cicatrizant pentru întreg tubul digestiv, care se poate folosi intern pentru tratarea diferitelor afecțiuni: obezitate, diabet, hepatită, sindromul colonului iritabil, ulcer gastric, astm, febră, inflamații, constipație, colită, hemoroizi, osteoartrită, depresie, insomnie. Aloe a fost folosită chiar și pentru tratarea infecției cu HIV, datorită unei mucopolizaharide speciale, numită acemannan, pe care o conține gelul de aloe și care are efecte remarcante în acest caz (imunostimulatoare, antivirale, antineoplazice și gastrointestinale). De asemenea, planta este destul de mult folosită şi pentru tratarea cancerului, mai ales a celui bucal.
Alte acțiuni terapeutice sunt: detoxifiant intestinal, hepatoprotector, antiinflamator, imunostimulent, vitaminizant şi remineralizant, hepatoprotector, antiinflamator, detoxifiant, reechilibrant al florei intestinale, ajută la curăţarea tractului digestiv, laxativ, imunostimulent, antioxidant, antibacterian, antifungic, antiviral, hipocolesterolemiant, hipoglicemiant (în diabetul zaharat de tip II), antihelmintic, emenagog, analgezic, regenerant celular, antitumoral, stimulent al secreţiei de interferon, cicatrizant, antireumatic.
Aloe contribuie la procesul de remineralizare şi vitaminizare, formarea normală a globulelor roşii şi a hemoglobinei, protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Alte afecțiuni indicate în tratatul cu aloe: alergie cutanată, astmă, anemie, artrită, afecțiuni ale prostatei, boli carențiale, bronșită, răceală, gripă, cefalee, cistită, febră și crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei și radioterapiei, constipație cronică, depresie, furunculoză, gingivită, herpes, infecții fungice, afecțiuni ale unghiilor, erupții cutanate, foliculită, psoriazis, piele uscată, vergeturi, varice.
Utilizată de mii de ani pentru stimularea digestiei şi eliminarea toxinelor, Aloe vera este una dintre puţinele plante care conţin vitamina B12. Planta conţine în mod natural și acidul caprilic, o substanţă care distruge bacteriile şi ciupercile aflate în tractul digestiv. De asemenea, Aloe vera stimulează peristaltismul intestinal şi accelerează procesul digestiv, prevenind constipaţia sau balonările. În compoziţia plantei se mai găseşte acidul salicilic, care are efect antiinflamator şi analgezic. De aceea, aloe contribuie la tratarea unor afecţiuni precum colita, diverticulita, sindromul colonului iritabil, ulcerul gastric sau hiperaciditatea gastrică. Studiile asupra acestei plante au evidențiat faptul că ea este foarte utilă în eliminarea şi reglarea nivelului toxinelor microbiene şi a toxicității intestinale. Aloe vera ajută considerabil la detoxifierea colonului şi la dezvoltarea de către organism a propriilor surse de bacterii benefice.
În anul 1989, o echipă de cercetători japonezi a publicat un amplu studiu în care a arătat că Aloe vera conține cel puțin trei agenți antitumorali: emodina, manoza și lecitina. Concluzia acestui studiu a fost că tratamentele care includ aloe previn apariția tumorilor, pot ține sub control cancerul și au efecte notabile în cazurile de leucemie și sarcom. Conform unui alt studiu publicat în revista International Immunopharmacology în anul 1995, polizaharidele din Aloe vera stimulează activitatea macrofagelor şi cresc în organism nivelul de oxid nitric (cu efect antitumoral, neurotransmițător, dinamizant și revitalizant al organismului, tonic cutanat, stimulator sanguin).
Aloe vera întărește şi fortifică toate organele şi țesuturile. Este un miracol pentru ficat, activează și stimulează fluxul sanguin şi limfatic, rinichii, vezica biliară, alină durerile reumatismale, îmbunătățește tonusul psihic, previne îmbătrânirea şi degradarea celulară. Ameliorează durerile articulare sau reumatice, deoarece ajută la reducerea inflamaţiilor. Aloe este indicată pentru îngrijirea pielii. Grăbește vindecarea rănilor, a tăieturilor, a arsurilor ușoare sau a iritaţiei pielii. În aplicaţii locale, poate constitui un bun tratament împotriva herpesului genital, a psoriazisului şi a dermatitei seboreice. Poate fi folosită în diverse leziuni cutanate, datorită efectului său dezinfectant şi cicatrizant. Are efecte excelente în uzul cosmetic, în combaterea efectelor îmbătrânirii, în cazurile de acnee, celulită, căderea părului, păr uscat şi deteriorat, arsuri solare, ten iritat. Hidratează pielea, păstrând-o elastică, sănătoasă şi strălucitoare. Echilibrează flora bucală, intestinală sau vaginală. Îmbunătățește sănătatea dinților, elimină probleme grave precum sângerarea gingiilor sau ulcerațiile orale.
MODALITĂȚI DE UTILIZARE
În scopuri terapeutice se folosește atât seva, cât şi gelul frunzelor de Aloe vera, cu mențiunea că este recomandat ca frunzele să fie culese abia când planta împlinește 2-3 ani. Seva se scurge când se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate în mucilagii din miezul frunzei. Aloe vera poate fi folosită atât intern, cât și extern, sub formă de gel, capsule, suc, pudră, tinctură, precum și proaspătă. Medicina naturistă recomandă un remediu natural din aloe macerată în miere şi vin. Pentru acest preparat, frunzele de aloe (recoltate numai de la plante în vârstă de 3-6 ani, neudate timp de 5 zile) se taie cât mai mărunt, apoi se plasează într-un vas de sticlă după următoarea reţetă: două părţi frunze mărunţite, trei părţi miere de albine şi o parte vin roşu. Se omogenizează bine amestecul şi se pune la macerat timp de o săptămână, la loc întunecos, răcoros şi uscat (se poate pune la frigider). Are o valabilitate de 4-6 săptămâni. Se ia câte 1 lingură de 2 ori pe zi de către adulţi şi 1 linguriță de 2 ori pe zi de către copii, cu o oră înaintea meselor principale. Cura se ţine timp de 2-4 săptămâni. După 2 săptămâni de întrerupere, cura poate fi reluată. În tratamentele cu aloe se respectă dozele recomandate. O doză prea mare de aloe poate avea acţiune purgativă puternică.
CONTRAINDICAȚII
Pentru că stimulează contracţiile uterine, produsele pe bază de aloe sunt contraindicate în timpul sarcinii. Nu se administrează nici în timpul lactaţiei, pentru că substanţele active ajung în laptele matern, provocând diaree nou născutului. Nu se folosesc produse pe bază de Aloe vera în boli cronice de rinichi sau în cazul persoanelor cu varice şi hemoroizi. Aceste preparate se administrează cu precauţie în cazul celor cu boli de inimă.
Comentarii recente