Post cu apă ‒ o practică în mod natural vindecătoare și totodată regeneratoare străveche, ce are
multiple efecte benefice și care este în prezent redescoperită cu mult entuziasm
În ultimele decenii, oamenii de știință onești și entuziaști au studiat în diferite clinici și universități de renume din lume, folosind metode științifice valide, efectele terapeutice ale postului cu apă. Deși nu este un domeniu al vindecării care să suscite interes în rândul producătorilor de medicamente, deoarece nu presupune administrarea niciunui medicament, terapia prin post cu apă a acumulat deja un impresionant volum de date științifice din numeroasele, dar prea puțin promovatele studii desfășurate în ultimii 50 de ani atât în Rusia, cât și în Germania sau în Statele Unite ale Americii.
Din dorința de a oferi ființelor umane bolnave o modalitate de vindecare eficientă și foarte la îndemână, profesori, medici și cercetători de prestigiu au studiat în cadrul unor echipe de profesioniști atât ceea ce se petrece în trupul unei ființe umane care postește, cât și diferite aplicații cât se poate de concrete, care pot fi considerate chiar revoluționare, ale postului cu apă.
În Rusia, în apropierea Lacului Baikal, la Goriacinsk, funcționează încă din anul 1915 un sanatoriu de terapie prin post numai cu apă. De atunci încoace mai mult de 10.000 de persoane au urmat aici o cură de post pentru a se trata de diabet, hipertensiune, alergii sau reumatism. La două treimi din cazuri au dispărut simptomele bolilor de care sufereau după doar una sau mai multe cure de post. Datele lor medicale se află în arhiva instituției, îndosariate și păstrate cu grijă.
Conform cercetătorilor ruși, trupul ființei umane dispune de trei „carburanți“ principali: glucoza, lipidele și proteinele. „Carburantul“ esențial al trupului este însă glucoza, de care organismul are absolută nevoie pentru a funcționa. Creierul nu poate funcționa fără glucoză. După o zi de post, „stocul“ de glucoză al trupului este epuizat și este necesar ca trupul să se adapteze situației.
Cum va face aceasta? Va produce foarte repede glucoză din proteine, adică mai ales din mușchi. Va folosi de asemenea și rezervele sale de lipide, adică grăsimile, pentru a crea un substitut de glucoză, un adevărat „carburant al postului“ care se numește corp cetonic. Aceste corpuri cetonice sunt cele care alimentează în principal creierul pe toată perioada postului. Transformarea lipidelor în corpuri cetonice se face la nivelul ficatului, care este o veritabilă uzină de transformare a organismului.
Dar cum funcționează terapia prin post cu apă?
Cum se explică faptul că două treimi dintre pacienți se simt mult mai bine în urma acestui gen de terapii? S-au măsurat în mod obiectiv la nivelul trupului, cu ajutorul instrumentelor adecvate, transformările benefice pe care pacienții le descriu? Răspunsurile la aceste întrebări au început să fie date cu mai bine de 50 de ani în urmă de către medicul psihiatru Iuri Nicolaev de la Spitalul Korsakow din Moscova, care a obținut rezultate neașteptat de bune în aplicarea terapiei prin post pacienților care sufereau de boli mentale: schizofrenie, depresie, fobie, sindrom obsesional. Aceștia posteau sub supraveghere medicală timp de 25-30 de zile sau chiar și 40 de zile.
Echipa de medici psihiatri condusă de dr. Nicolaev a desfășurat un amplu program de cercetare pentru sute de cazuri: examene fiziologice, biochimice, parametri hormonali, encefalograme realizate înainte, în timpul și după post. Psihiatrii au stabilit astfel legăturile care există între modificările apărute în organism observate în timpul postului și ameliorarea stării psiho-emoționale a bolnavului, constatându-se de asemenea că postul are un impact benefic profund nu numai asupra bolilor mintale, ci și asupra întregii personalități a pacientului.
Concluziile specialiștilor arată că postul cu apă are un efect stimulent, un efect antidepresiv și un efect sedativ, calmant. Efectul stimulent se manifestă în prima săptămână a postului, efectul antidepresiv are loc la momentul realimentării, iar efectul sedativ, de calmare se instalează gradat pe măsură ce zilele de post se succed.
Dr. Nicolaev împreună cu echipa sa au tratat prin post cu apă peste 8000 de pacienți, înregistrând un progres net în 70% din cazuri. Șase ani mai târziu, această ameliorare s-a menținut la 47% dintre pacienții, aceștia putând să își reia viața socială și să-și întemeieze o familie. Dr. Nicolaev și colegii săi au remarcat totodată faptul că nu numai problema psihică pacienților s-a ameliorat, ci și unele dintre bolile somatice de care aceștia sufereau, cum ar fi hipertensiunea, poliartrita, astmul sau eczemele.
Rezultatele excepționale raportate de echipa medicului Nicolaev au fost verificate de echipe multidisciplinare conduse de cercetători de prestigiu din Rusia, precum Alexey Kokozosov (medic pneumolog la Institutul I.P. Pavlov din Sankt Petersburg) și Valery Maximov (profesor gastroenterolog, membru de seamă al Academiei de Științe Medicale din Moscova, încă din anul 1973).
Aceste echipe de medici au studiat secrețiile stomacului, ale ficatului, ale pancreasului, ale intestinului, prezența bacteriană, precum și statutul imunitar al trupului și schimburile de minerale și vitamine care au loc în trup în timpul postului. Ei au realizat astfel nenumărate teste pe mii de pacienți, teste care au confirmat în final rezultatele doctorului Nicolaev. De asemenea, aceste cercetări extinse asupra efectelor postului au dus la stabilirea unor liste precise de indicații și contraindicații pentru tratamentul prin post.
Terapia prin post se recomandă în cazul patologiilor pulmonare, stomacale, intestinale și cutanate, și de asemenea în cazul patologiilor cardiovasculare, endocrine, articulare și osoase. Dar este contraindicată în caz de tuberculoză, diabet de tip 1 (insulino-dependent), hepatită cronică, tromboflebită și anorexie.
Cum se explică efectul pe care îl are postul alimentar? Medicii care au studiat în detaliu acest domeniu spun că postul provoacă o stare de stres, ceea ce lansează la nivelul trupului mecanismele de autoreglare, mecanisme care rămân de obicei pasive, inactive din cauza modului nostru de viață. Confruntat cu privațiunea de hrană, organismul declanșează alerta, provocând o modificare hormonală și neuroendocrină importantă, hormonii mobilizând astfel rezervele trupului. Medicii ruși consideră că aceste mecanisme de autoreglare sunt cele care induc efectele terapeutice constatate. În acest mod, mulți parametri sanguini se ameliorează în timpul postului: glicemia, colesterolul, trigliceridele și insulina.
În paralel, consumul de energie al organismului diminuează puțin câte puțin: respirația, ritmul cardiac, presiunea arterială, totul scade și încetinește. Sistemul digestiv este de asemenea pus în repaus. Postul are deci puterea de a stimula forțele curative naturale ale organismului. Academia de Științe din Moscova a validat rezultatele și a adunat datele științifice colectate într-un impozant raport fără echivalent până acum în lume prin bogăția studiilor clinice și a numărului de boli studiate.
Capacitatea de a ține post este o resursă adesea nebănuită a ființei umane, nu doar un mecanism de adaptare la condiții de viață mai vitrege. Studiile științifice au arătat că un adult de un metru șaptezeci înălțime și de 70 de kilograme dispune de aproximativ 15 kilograme de grăsime, ceea ce îi permite, dacă este sănătos, să postească timp de 40 de zile. Patrimoniul nostru genetic pare mai puțin adaptat la situația în care se mănâncă fără încetare decât la post, deoarece – arată oamenii de știință – în mod surprinzător, trupul nostru este mai bine „echipat“ să reziste la lipsa de hrană, decât la excesul ei.
Postul trezește în ființa noastră reflexe atavice, profunde, înrădăcinate în memoria ființei noastre vitale. Cercetările științifice au demonstrat că avem capacitatea de a posti în virtutea moștenirii lăsate de evoluția noastră ca specie umană. Și chiar mai mult decât atât, modificările care apar în organismul ființei umane care postește au putut fi observate chiar în codul genetic. Acesta înseamnă că ele sunt adânc înrădăcinate în memoria noastră genetică.
Echipa de cercetători a profesorului gerontolog Valter Longo de la Universitatea din California a realizat un experiment cu totul remarcabil prin ineditul și implicațiile majore pe care le-au avut rezultatele sale, rezultate ce au fost deja publicate de mai mulți ani în Statele Unite ale Americii. Experimentul științific a pornit de la faptul deja cunoscut că dacă i se reduce cantitatea de hrană unui animal pe o perioadă lungă de timp, aceasta îi permite să trăiască mai mult și să fie mai sănătos.
Ipoteza cercetătorilor a fost aceea că postul ar putea proteja organismul de tot felul de toxine. Ei și-au testat ipoteza cu unul dintre produsele cele mai toxice care există: chimioterapia. Cu aceste otrăvuri destinate să distrugă cancerul, ei au făcut experimente pe șoareci afectați de cancer. Iată în ce a constat experimentul: au luat șoarecii respectivi și i-au separat în două grupuri; primul grup a fost hrănit normal, iar al doilea a fost pus să postească timp de 48 de ore.
Este dificil să ne imaginăm că dacă cineva este privat de hrană devine mai puternic. Ei au injectat apoi șoarecilor doze puternice de substanțe chimioterapice: doze între trei până la cinci ori mai puternice decât cele autorizate la oameni, doze care ar fi trebuit să provoace efecte secundare devastatoare. Rezultatele au fost profund edificatoare: toți șoarecii care au postit au rămas în viață, iar cei care au mâncat au murit. Rezultatul a fost cu mult mai semnificativ decât speraseră inițial cercetătorii.
Ei au cerut apoi ca experiența să fie repetată în două laboratoare diferite, iar rezultatele au fost aceleași. Imediat după experiment, diferențele dintre cele două grupuri de șoareci au fost foarte mari: pe de o parte, cei care au postit erau perfect sănătoși, se mișcau normal, aveau blana moale, țesuturile nu le-au fost atacate, iar funcțiile lor cognitive au rămas intacte; pe de altă parte, șoarecii care au mâncat normal s-au simțit rău, au rămas nemișcați în cuștile lor, iar examinările aprofundate au arătat că inima și creierul lor fuseseră afectate. Concluzia studiului este foarte clară: postul ne protejează de efectele secundare ale chimioterapiei.
Rezultatele excepționale obținute în urma experimentului cu postul pe un lot de șoareci a fost de natură să dea „apă la moară“ unei alte echipe entuziaste de medici, de această dată de la Spitalul Norris din Los Angeles, unul dintre cele mai mari centre oncologice din Statele Unite ale Americii. Aici, Tanya Dorff, medic oncolog, a condus o echipă de specialiști care a urmărit să verifice dacă este adevărat că pacienții care postesc înainte de ședința de chimioterapie se confruntă cu mai puține efecte secundare după aplicarea acesteia.
În mod normal, medicina oficială recomandă o creștere a caloriilor și a proteinelor asimilate de către pacient înainte de fiecare ședință de chimioterapie. În această situație, însă, s-a urmărit să se verifice dacă postul cu apă reduce efectele secundare ale chimioterapiei. Experimentul s-a realizat de către voluntari care au postit 5 zile înainte de ședințele de chimioterapie. Aceștia au confirmat că s-au simțit mai puțin obosiți și că, în general, au fost mai puțin afectați de efectele devastatoare ale chimioterapiei decât cei care nu au postit. Nu există nicio îndoială în această direcție. Așadar, rezultatele obținute pe oameni confirmă rezultatele obținute pe șoareci: postul cu apă reduce în mod semnificativ efectele secundare nocive ale chimioterapiei și o face mai ușor suportabilă, oboseala și slăbiciunea, greața și migrenele fiind reduse în mod considerabil.
Cercetătorii și-au pus în continuare următoarea întrebare: dacă postul reduce efectele secundare ale chimioterapiei, cum acționează el asupra celulelor sănătoase? Oare postul provoacă o modificare a expresiei genelor?
Acești cercetători entuziaști și dornici de cunoaștere au realizat un nou experiment asupra a trei tipuri de celule: hepatice, cardiace și musculare. Ei au putut vizualiza cum, în mod obișnuit, genele controlează activitatea celulei, expresia lor fiind normală. După două zile de post cu apă, oamenii de știință implicați în experiment au constatat o modificare radicală a expresiei genelor: unele funcții ale acestora devin supraexprimate, altele subexprimate. Explicația firească a apărut imediat: genele modifică funcționarea celulelor în care s-a declanșat programul de autoprotecție, ca și cum această capacitate ar veni dintr-o memorie ancestrală.
Partea conștiinței umane ce corespunde celulelor sănătoase, care a asimilat într-un mod tainic toate lecțiile de-a lungul celor trei miliarde de ani de evoluție biologică, declanșează în mod automat mecanismul de protecție. Este necesar să facă aceasta în timpul postului, pentru că celulele au la dispoziție puțină glucoză și este necesar să se protejeze pe cât posibil. Cercetătorii au emis ipoteza că aceasta este o reacție atavică a ființei umane (atavismul constă în apariția, la un descendent vegetal sau animal, a unor caractere care nu sunt proprii tipului respectiv, dar aparțin ascendenților îndepărtați).
„Dar dacă postul protejează celulele sănătoase, nu protejează totodată și celulele canceroase?“, s-au întrebat cercetătorii. Comparând celula canceroasă cu celula sănătoasă, ei au constatat că după două zile de post, genele celulei canceroase se exprimă în mod contrar față de genele celulei sănătoase. Deoarece celulele canceroase au suferit mutații genetice, ele au pierdut memoria evoluției. În cazul celulei canceroase mecanismele de protecție nu se activează.
Concluzia studiului a fost că celulele canceroase detestă mediul în care există puțin zahăr, puține glucide, puțini factori de creștere. Deci, nu numai că celule canceroase nu sunt protejate de post, dar chiar încep să moară sau în orice caz creșterea lor este mult încetinită.
În concluzie, postul cu apă poate să încetinească și chiar să stopeze înmulțirea celulelor canceroase, chiar și fără chimioterapie. Pentru celulele canceroase postul este un remediu terminal.
Toate aceste cercetări de prim rang demonstrează cu prisosință că postul realizat timp de minim trei zile aduce beneficii extraordinare trupului ființei umane, stimulând mecanisme profunde de autoreglare și de autoprotecție, stimulând astfel sistemul imunitar. În mod evident, postul cu apă dacă este abordat din timp, la sfatul unui medic competent, poate distruge celulele canceroase, pentru că, dacă se recurge la pseudo-tratamente disperate și distrugătoare precum chimioterapia și iradiația, este necesar să fie îndepărtate mai întâi efectele devastatoare ale acestora. Postul poate reda sănătatea ființei umane pe mai multe paliere, psiho-mental, vital-emoțional și trupesc, dându-i acces la noi resurse vitale, care îl vor regenera și îl vor reînnoi conferindu-i chiar și o stare de longevitate.
Comentarii recente