Shilajit – mumie este folosit încă din vechime ca remediu, fiind adeseori considerat un adevărat panaceu natural. Cele mai vechi atestări ale folosirii sale ca remediu datează din India și Tibet, de mai bine de 3.000 de ani. Scrierile ayurvedice indiene străvechi, Charaka Samhita și Sushruta Samhita, descriu Shilajit ca fiind un remediu pentru toate bolile precum și un remediu de tip Rasayana (reîntineritor) care mărește longevitatea, descriind în mod explicit cum se pregătește Shilajit, cu ce plante vindecătoare se amestecă și când este cel mai bine să fie administrat pentru a avea o eficiență maximă.

Shilajit mumie în diferite zone geografice si culturi

De asemenea, Shilajit este în cadrul medicinei tradiționale Ayurveda un remediu de tip yogavaha, adică îmbunătățește asimilarea și acțiunea celorlalte remedii. Shilajit este și în prezent folosit pe larg ca un remediu de succes în India, Tibet, Nepal, Pakistan, Rusia, Uzbekistan, Kîrgîzstan, Pakistan, China etc., iar datorită eficacității sale, popularitatea sa a crescut considerabil în ultima vreme și în lumea occidentală.

În Occident Shilajit (mumie) a fost descris pentru prima oară de către filosoful grec Aristotel, cu aproximativ 2.500 de ani în urmă, care îl recomanda pentru proprietățile sale vindecătoare. Ca remediu pentru arsuri, astm, ulcer, fracturi, impotență, tulburări ale sistemului digestiv și urinar, Shilajit este recomandat și menționat de asemenea de Hipocrate (secolul al IV-lea î.Hr.), Avicena (secolul al X-lea), Paracelsus (secolul al XV-lea), Beruni (secolul al XI-lea), Muhammed Arzni (secolul al XVIII-lea) și alții. Alte mențiuni europene despre Shilajit se întâlnesc, în mod surprinzător, în lucrările faimoase ale lui Shakespeare.

Shilajit ca remediu cu proprietăți unice a fost confirmat prin numeroase studii și cercetări de actualitate efectuate în mai multe țări – Rusia, India, Kîrgîzstan, India, Uzbekistan etc. Enumerăm câteva studii științifice efectuate într-un mediu clinic și rezultatele lor cu privire la utilizarea medicinală a Shilajit-ului în multe afecțiuni, inclusiv în caz de fracturi osoase, ulcer stomacal, paradontoză, arsuri.

Primul care a inițiat și a efectuat cercetări științifice asupra Shilajit-ului a fost A. Ș. Șakirov, chirurg și doctor în științe medicale din Uzbekistan, folosindu-l ca remediu în fracturile osoase și recuperarea post-traumatică. El a realizat un experiment la care au participat 2.500 de persoane cu diferite fracturi osoase în cadrul spitalului pe care îl conducea.

Remediul a fost administrat în doza standard de 200 mg oral o dată pe zi, pe stomacul gol, în decurs de 10 zile, cu o pauză de cinci zile. El a concluzionat că cei care au luat Shilajit (mumie) și-au îmbunătățit semnificativ starea generală, li s-a normalizat somnul, le-a crescut apetitul, s-a diminuat durerea cauzată de fractură, edemul și hematoamele au dispărut mai repede, iar funcțiile membrului rănit s-au restabilit mai devreme.

Două cercetătoare ruse din cadrul Asociației profesionale a naturopaților, Frolova L.N. și Kiseleva T.L, au realizat un studiu asupra compoziției sângelui în cazul fracturilor osoase. Ele au arătat că Shilajit (mumie) are proprietatea de a echilibra schimbările nefaste ale elementelor și formulei sângelui, ce apar ca rezultat al traumelor, de a normaliza structura sângelui și de a crește capacitatea fiziologică de adaptare a întregului organism.

Shilajit mumie în țările din fosta URSS

În anii 1970, în Rusia, medicul D.T. Abdurahmanov a realizat un studiu clinic folosind Shilajit pentru vindecarea tromboflebitei membrelor inferioare. Pacienților li s-a prescris Shilajit în doze de 300 mg pe zi timp de zece zile, fără să primească alte remedii medicinale, ceea ce era o abordare revoluționară în terapie în acele timpuri. Rezultatele studiilor clinice, biochimice și hematologice au arătat că după câteva zile la pacienți au început să dispară durerile, umflăturile și s-a îmbunătățit starea de bine generală.

Până la sfârșitul curei, aproape toți pacienții aveau temperatura normală în zonele afectate și au dispărut alte simptome ale bolii. În plus s-a constatat că atunci când Shilajit este luat intern, crește nivelul de hemoglobină și numărul de eritrocite, precum și numărul de leucocite.

În alt studiu, D.T Abdurakhmanov a întocmit un raport despre eficiența mărită a tratamentului cu Shilajit în cazul colitei cronice. Shilajit a fost administrat în doză de 200 mg o dată pe zi, timp de zece zile, fără întrerupere. Principalele simptome ale bolii au dispărut la majoritatea pacienților în a patra sau a cincea zi și, doar în unele cazuri, în a zecea zi de tratament.

L. Khabibov, (1970) în studiul pe care l-a realizat referitor la efectele Shilajit-ului în tratamentul a 60 de pacienți ce sufereau de paradontoză, le-a administrat 200 mg pe zi timp de 10 zile. În același timp pacienților li s-a aplicat Shilajit sub formă de soluție apoasă 5%.

Analizele clinice au arătat că în tratamentul complex al pacienților cu boală parodontală, Shilajit este un adjuvant excelent la programul principal de tratament, contribuind la o eliminare mai rapidă a principalelor simptome ale bolii, observându-se totodată eliminarea reacțiilor inflamatorii locale, o îmbunătățire a trofismului țesuturilor gingivale și a întregii mucoase a gurii.

Studiile asupra microflorei cavității bucale și a buzunarelor gingivale au arătat că la pacienții care au fost tratați cu Shilajit, numărul de bacterii care posedă un complex de enzime de agresiune a scăzut de mai mult de 3 ori în comparație cu pacienții care au primit antibiotice (tetraciclină, penicilină, cloramfenicol), adică efectul bactericid a fost, în acest caz, chiar superior efectului antibioticelor.

Cercetătoarea de origine rusă Nuralieva I. (1968) a realizat două studii clinice pe 74 de pacienți cu ulcer gastric și ulcer duodenal. Tratamentul a fost asociat cu o dietă corespunzătoare bolii. Shilajit a fost administrat oral, de 100 mg de 2 ori pe zi (dimineața și seara) timp de 24 – 26 de zile, cu 30 de minute înainte de masă, dizolvat într-o lingură de apă. La 15-20 de minute după luarea soluției, durerile obișnuite cauzate de foame au scăzut la aproape toți pacienții.

Toate simptomele dispeptice (greață, vărsături, arsuri la stomac, eructații etc.), observate la internarea pacienților, au trecut în a 7-a zi de tratament. Până la sfârșitul tratamentului, la toți pacienții au dispărut restul simptomelor de ulcer și alte simptome asociate cu boli ale bilei și intestinelor. Astfel, efectul terapeutic a fost obținut la toți cei 74 de pacienți în grade diferite. În același timp, practic nu s-au observat efecte secundare.

A. M. Mamadaliev și S. D. Madiarov (1968) au utilizat Shilajit pentru tratarea traumatismelor nervilor periferici. Preparatul a fost stabilit la o doză de 0,3-0,5g, de două ori pe zi (doza zilnică era de 0,9-1,5g) timp de 10 zile. Acest tratament a facilitat refacerea funcțiilor membrelor și normalizarea sensibilității cu 3-4 săptămâni mai devreme față de bolnavii care s-au tratat prin mijloace obișnuite.

Profesorul B. G. Bajanov a tratat cu Shilajit 27 de bolnavi ce sufereau de ulcer stomacal și gastrite cronice. Rezultatele tratamentului au fost identice cu cele ale autorilor mai sus menționați.

A. Foighelman (1970) a aplicat o soluție apoasă (2,3-3%) și o alifie cu Shilajit pentru tratarea a 16 bolnavi cu arsuri. S-a stabilit faptul ca Shilajit accelerează vindecarea pielii pe suprafețele afectate de arsuri. Durata tratamentului scade semnificativ în comparație cu acele cazuri unde se folosesc alte mijloace medicamentoase.

Cercetări în alte țări

Dr. Shibnah Ghosal, cercetător și profesor la Universitatea Banaras Hindu, India, autorul cărții Shilajit in perspective, în urma studiilor realizate, îl recomandă ca puternic imunomodulator și reîntineritor, recomandându-l de asemenea pentru creșterea masei musculare. Acest efect a fost de asemenea observat de cercetătorii ruși, iar în Armata rusă soldaților li se administra Shilajit pentru creșterea energiei și a masei musculare.

În cadrul Roy State Ayurvedic Hospital, India, Calcutta, a fost efectuat un studiu clinic la care au participat 96 de voluntari cu vârste cuprinse între 45 și 55 de ani. Fiecare a primit de 2 ori pe zi câte o capsulă de 250 de mg Shilajit timp de 90 de zile. S-a observat o îmbunătățire a sănătății odată cu creșterea nivelului de testosteron după 30 de de zile, iar maximul a fost atins după 90 de zile, cu 20% mai mult decât la început, indicând o creștere a potenței.

Medicul Nawaf Yousef Labban (SUA, 2013) a prezentat studii în care au fost investigate efectele Shilajit-ului asupra oaselor și cartilajelor în cazul fracturilor și bolilor osoase cum este osteoporoza, evidențiind proprietățile anabolice ale Shilajit-ului. În aceste studii cercetătorul a demonstrat, aducând dovezi științifice, că Shilajit îmbunătățește activitatea de proliferare și supraviețuire a celulelor care formează oasele (osteoblaste) și accelerează procesul de vindecare a oaselor.

Rezultatele acestui studiu ce a fost prezentat în disertația autorului sunt foarte importante, pentru că el aduce dovezile științifice necesare pentru dezvoltare unei posibile abordări a tratamentului și prevenirii osteoporozei, precum și a osteoartritei și a osteoartritei posttraumatice, fără efecte nefaste.

Recent, o echipă coordonată de cercetătorul Alberto Cornejo, a descoperit acțiunea benefică a Shilajit-ului în cazul afecțiunii cognitive degenerative, Alzheimer. Acidul fulvic din compoziția sa inhibă agregarea proteinelor Tau, ceea ce face din Shilajit un remediu pentru prevenirea afecțiunii Alzheimer. Acesta este încă un pas înainte în descoperirea beneficiilor multiple ale acestui remediu minune, care din punct de vedere al studiilor ştiinţifice este abia la început.